Cand ajungem tarziu acasa si suntem obositi si terminati si daramati si stim ca nu avem de mancare, apelam la solotii “de-a gata” cum ar fi un fast food sau ceva de genul asta, cum am facut si aseara.

Asadar mergem noi intr-un fastfood, Ana se duce la o masa, eu ma asez la rand. Dupa un timp intra un cuplu, tigani manelari si o sa va dati seama si de ce dupa ce va voi descrie “echipamentul” din dotare, care pe noi ne-a facut sa radem de ne uitam pe pereti, si nici nu stiu in ce categorie sa ii pun, a penibilului, grotescului, prostiei “fara numar”?

EL
Nici nu stiu de unde sa incep. Sa zicem de sus in jos. Imaginati-va un tigan manelar de Bucuresti mai durduliu si plin de…el (ca sa nu zic altceva). In cap avea o sapca neagra, din nelipsitele paiete, purtata putin intr-o parte si cu cozorocul ceva mai ridicat deasupra caruia se vedea un brand de suflet de-al lor, Da cu Grebla (D&G), cu niste litere imense scrise cu pietricele. Daca credeti ca e destul stati pe aproape ca mai este. Purta un tricou semi-stramt pe fata caruia scria cu litere “haurii sclipicoase” de o marime de neam prost marca aceluiasi brand de suflet al manelarilor (tiganilor). Mergand mai jos dam de niste pantaloni 3 sferturi de un portocaliu strident incinsi la brau cu o curea lata cu o catarama imensa “hargintie cu spiner”pe care era iepurasul de la Playboy batut in “chetricele” ca si sapca. In picioare avea niste pantofi din piele intoarsa (imitatie cel mai probabil) cu niste placute cromate iarasi mari de neam prost de un portocaliu foarte strident, iar in mana acel borset pe care il poarta toti manelistii zilelor noastre, din pacate nu mai stiu marca dar sunt sigur ca era Naik sau Adibas

EA
Dupa cum zice Ana era un monstru de tiganca grasa cu par lung evident vopsit brunet cu niste ochi holbati si facut si conturul cu negru ca holbatul sa fie si mai evident. Avea o bandana de un galben fosfor ca si fusta si gentuta din dotare. Tricoul era evident…roz si avea scris sau desenat ceva cu paiete “haurii” dar nu ne mai amintim ce din pacate… In picioare avea slapi de culoare roz-violet cu pietricele (it’s a must) iar printre glodul(balegarul) de la degetele picioarelor se intrevedeau inele

Seceneta
Vin manchatz’as ciocardei, o aseaza la o masa pe gipsinela si vine sa stea la rand. Pe randul meu, tocmai anuntase inchiderea casei dupa mine si se asezase agentul de paza ca sa nu mai stea nimeni. Se pune la rand ciocardeanul iar gardianul ii spune ca e inchisa casa. Replica lui: “E inchisa dupa ce iau ji eu ca altfel fac scandale aicea”. Agentul de paza ii spune ca nu crede ca o sa faca si ca ar fi bine sa se dupa la alt rand, lucru pe care il si face “brunetul” renuntand dupa nici un minut, luandu-si piranda de la masa si iesind. Era peste “valoarea lui de unicat” sa stea la rand.

Credeti ca e destul? Nu e. Reusesc sa iau comanda, merg la masa si ne punem pe mancat cand Ana imi atrage atentia la un moment dat asupra unui “adevarat” de pe holul de la iesirea din fastfood. Un tip putin facut cu niste blogi purtati mai pe talie cu un tricou mulat cu maneci lungi, negru la culoare si in cap cu un soi de bandana/batic/caciula de aia cum poarta inotatorii neagra la culoare si cu sigla Nike in fata. Am vrut sa scot in evidenta cat de “adevarat” era imbracat pe o caldura de peste 30 de grade. Statea cu o farfuza imbracata in pantaloni de trening rosii cu ceva scris in partea dorsala si asteptau…sa ii vada lumea probabil. Ca sa nu se plictiseasca omul nostru se oglindea in usa unui magazin facand scheme de stat in garda, dand mici crosee, isi mai aranja tricoul cu maneca lunga si negru pe muschi. S-a plictisit si de asta si ghiciti ce a inceput sa faca? Pentru ca exemplarul nostru de prostie manca ciunga a inceput sa o scoata afara din gura sa o plimbe pe buze sa faca bulbuci la gura si a culminat cu intinsul gumei de mestecat cu mana asa cum faceam noi pe la 5 ani

Este adevarat ca nu prea iesim noi “in Unirii” sau “la Mall”(unde am fost ultima oara pentru cautarea unui cadou), dar de cate ori mergem gasim cel putin cate un exemplar de prostie umana, la care in prima instanta radem apoi nu ne vine a crede ca e adevarat, apoi ne intrebam daca nu erau “la misto” si apoi ne intrebam daca ei nu realizeaza cat sunt de penibili/prosti/grotesti.

Prostia trebuie sa doara…

Urmareste discutia prin RSS 2.0 feed. Poti lasa un comentariu, sau un trackback