| Subcribe via RSS .

Despre clevetire sau imposibilitatea de multumi pe toti

7 February 2008 | Scris de: ionut_d | 1 comentariu. Scrie si tu
Postat in Cu morala

Data fiind o parte placuta si plina de experiente constructive din trecut, am avut ocazia sa vorbesc cu oameni si sa ascult/invat/asimilez din experienta lor. O persoana care mi-a fost destul de draga si care a murit (Dumnezeu sa il ierte), mi-a zis pilda de mai jos atunci cand aveam o problema in a impaca intr-o situatie si capra si varza. Este aplicabila pilda de asemenea, atunci cand ne pasa de gura lumii si din cauza ei ajungem sa nu mai facem anumite chestii si chiar sa ranim pe cei apropiati. So, cu luare aminte, cititi:

Se povesteste intr-o carte veche ca un tata si cu fiul sau se duceau la targ sa vanda un magar. Tatal si fiul mergeau pe langa magar, pe jos, pana cand s-au intalnit cu niste oameni care i-au luat in primire zicandu-le: “Ce oameni prosti, isi rup incaltamintea si picioarele ca sa nu strice potcoavele magarului!”
Atunci, tatal se suie pe magar si pleca. Curand se intalni cu alti calatori care ii luara iar cu gura zicandu-i: “Ce tata fara pic de inima, uite, ca nu are mila de copilul lui, il lasa, sarmanul, sa bata drumul pe jos!”. Tatal cobori si sui pe magar pe copilul sau. Se intalnira cu alti calatori. Vazandu-i, acestia spusera: “Poftim! Se mai cheama aceasta crestere buna? Iata batranul merge pe jos iar fiul sau calare pe magar”.
Ce-i de facut, mai, cu oamenii acestia? ” zise tatal. Se suira amandoi pe magar, cu nadejdea ca vor astupa gura lumii. Da, de unde, abia facura cativa pasi si alti oameni pe care-i intalnira zisera: “Ia, uitati-va, ce oameni tirani, doua matahale de oameni sanatosi merg calare pe un biet magar.”
“Asculta, mai fiule, zise tatal, cu oamenii acestia nu o scoatem la capatai. Hai sa mai incercam una”. Coborara amandoi de pe asin, luara o prajina de lemn si, legand magarul de cate doua picioare, il ridicara in spate si pornira cu el la drum. Cand se intalnira cu alti calatori, acestia incepura sa rada ca niste nebuni fara sa se mai poata opri. Vazand ca nu e chip, de suparare, omul nostru a trantit magarul intr-un rau si s-a intors acasa fara el.
Aceasta istorioara ne arata ce pateste omul cand se ia dupa gura lumii. Gura lumii este pusa in slujba diavolului; gura lumii se amesteca si in mantuirea sufletului. Gura lumii e cea dintai arma pe care o ridica diavolul impotriva mantuirii unui suflet. Indata ce te lasi de rautati si apuci pe calea Domnului, gura lumii nu te mai scoate din ticnit, smintit, habotnic, fanatic, mironosita, pocaita, sectanta si multe alte vorbe inspirate de duhul cel necurat.

Sursa

Comments

comments

One Response to “Despre clevetire sau imposibilitatea de multumi pe toti”

  1. Lidia comenta:

    Ä‚ … adevărat mesaj aÅ£i scris… mulÅ£umesc k m-aÅ£i ajutat postând această pildă.


Lasa un comentariu