| Subcribe via RSS .

Cu metroul

31 March 2009 | Scris de: ionut_d | 2 comentarii. Scrie si tu
Postat in Oameni

Astazi a trebuit sa ajung in Crangasi, si ca sa nu lipsesc mult de la birou si pentru ca masina e la Ana, eu lucrand la cateva minute de casa, am decis sa iau metroul cu care nu am mers de ceva vreme. Ce am observat si ce concluzii am tras:

1. De la Universitate la Crangasi se poate ajuge si in 16 minute daca ai norocul sa prinzi legatura de la Victoriei repede si sa nu stea prin tunel. Este aglomerat, dar acceptabil, nu ca la metroul japonez.

2. Poti citi presa la alti calatori daca esti amator de tabloide ieftine si poti observa ca aproape toata lumea agreeaza acest gen de… sa zicem “presa”.

3. Parintii de azi nu se ocupa de progeniturile lor iar educatia conteaza foarte mult. Explicatie: am vazut multe grupulete de copii imbracati nu tocmai in limitele decentei cu freze si comportamente indoielnice, proveniti probabil din scoli “moderne”. Am vazut un singur grupulet de tineri, de aceeasi varsta cu ceilalti imbracati modern, dar decent (cu toate ca eu totusi nu m-as imbraca astfel), fluenti in conversatia care era aproape soptita in comparatie cu zbieretele celorlalti. Fetele lor aratau “inteligent” nu “pitzi-cocalaresc”.

4. Pentru ca am adus vorba de anumite categorii de oameni si pentru ca stiti glumele si bancurile si cliseele verbale, lucruri care mie mi se pareau greu de crezut, am trait sa o vad si pe asta. La iesirea de la metrou un grup in jurul unui scuter cu 2 difuzoare care poluau cu … manele. Proprietarul a fost laudat de un amic: “hai bhă ca ai talent!”. Nu mi-am putut abtine cel putin un zambet. Daca va indoiati ca si mine ca sunt doar bancuri va spun eu ca “e pe bune”.

5. La intoarcere am vazut un alt exemplar care mi-a starnit buna dispozitie si compatimirea pentru semeni. Un …alta nationalitate conlocuitoare :), avea o tinuta mai … deosebita. In picioare avea niste “cioc de rata” cu un fel de imitatie de piele de sarpe formata din paleta de culori ale maroului culminand cu o catarama ce facea toata treaba. Pantalonii de o culoare crem deschis erau calcati la dunga. Sub geaca de piele neagra cu tinte peste tot puteai vedea un tricou cu o inscriptie cu aceleasi tinte si sclipiciuri. Apogeul acestui tablou era insa freza, freza facea tot ÅŸoul, Elvis in persoana, ce sa mai vorbim. Favoriti mari si bine retusati, parul dat peste cap, geluit si aranjat pana la ultimul fir. A! Varsta personajului cred ca era undeva in jur de 40.

6. O pustoaica a carei varsta am aflat-o ulterior, 15 anisori, vorbea la telefon iar mie imi venea sa ii dau o pereche de palme si sa ii arunc telefonul. Persoana de la celalalt capat a inceput cu intrebari legate de scoala (terminase doar 10 clase si acum isi cauta de lucru), de familie (2 surori din care una de 10 ani si una mai mare), de cunostintele de limbi straine (a facut engleza inca de la gradinita), daca ar fi dispusa sa plece din Bucuresti pentru un job,  si apoi a inceput sa insiste obsesiv pe familie si sa fie foarte interesata de relatia cu parintii “Cu taica-miu nu vorbesc din octombrie anul trecut, iar maica-mea mai ma intreaba din cand in cand cate ceva, v-am zis, nu ma prea inteleg cu ei ca na…”. Probabil va trece prin minte ce mi-a trecut si mie…

Comments

comments

2 Responses to “Cu metroul”

  1. Ravl comenta:

    deci.. ai ramas fara masina eh ? 😕


  2. ionut_d comenta:
    1

    Nu bre, eu lucrez la nici macar 5 minute de casa, Ana la 5 km si e normal sa mearga ea cu masina, nu?


Lasa un comentariu