| Subcribe via RSS .

Despre cainii vagabonzi

4 September 2013 | Scris de: ionut_d | Comenteaza primul
Postat in Animale, Critica in eter, Cu morala

Ii urasc, ii urasc sincer. As vrea sa ii vad arsi de vii si morti in chinuri. Si pe ei si pe toti cei din organizatiile alea de ii pupa in fund de fatada si care doar isi iau niste bani si le dau drumul inapoi pe strada, asa cum a facut asociatia Caleidoscop, a carei potaie a omorat acel baietel de 4 ani. Madam Carmen Secareanu ar trebui gasita si bagata la puscarie pe viata, eventual intr-o celula cu o haita formata din 10 dulai flamanzi.

Am mai scris cred in trecut despre subiecte de acest gen, am vazut discutii pe tema asta si pe alte bloguri si absolut in toate, se gaseau inevitabil niste tristi/triste sa vina sa cu niste comentarii de rahat. Muriti ma toti cu dintii potailor vostre infipti adanc in beregata voastra!

Nu sunt mandru deloc de ce am scris mai sus, dar asta este crunta realitate: avem prea multe potai pe strazi si prea multi redusi mintal care sa ii hraneasca, prea multi redusi mintal care sa se constituie in organizatii de protectie care nu fac decat sa ii relocheze dintr-un parc in altul si de cele mai multe ori sa ii sterilizeze pe hartie pentru ca am citit o gramada de stiri in care “o catea sterilizata a fatat”.

Am fost muscat de o un caine dintr-o haita din asta intr-o dimineata de ianuarie, in liceu, cand mergeam linistit la scoala. In familie si printre cunoscuti, o gramada au fost muscati, unii chiar urat. Si nu ma luati cu stereotipul “dupa sufletul omului” bla bla bla, sunt satul de el, alta replica nu aveti distrusilor. Copilul ala de 4 ani probabil ca inca nu stia sa spuna “R” spre exemplu, ce suflet ar fi putut sa aiba?! La un moment dat, intr-un bloc unde am locuit, nimeni nu putea pleca la munca dimineata din cauza unei haite de caini care monopolizase parcarea din spatele blocului, asta daca reusea sa doarma dupa o noapte de latraturi continue. Am incercat de multe ori sa ii calc cu masina, avand in vedere ca ma petreceau latrandu-mi la roti niste zeci de metri buni. Nu am reusit din pacate.

La tara am un caine, Teddy, destul de batraior, pe care maica-mea (muscata si ea de o potaie maidaneza) il iubeste ca pe nu stiu ce.

Imi rezerv dreptul de a nu aproba comentariile distrusilor pro-potai, latrati la alta poarta.

Comments

comments

Lasa un comentariu